Asta-s eu..

    Într-o lume în care nimeni nu mai are timp pentru semeni şi toţi sunt grăbiţi să îndeplinească cu succes şi cât mai multe laude "goal"-urile unui joc transpus din mediul online direct în viaţă, e greu să te regăseşti până şi pe tine. Să fie ăsta un motiv pentru care am simţit că este momentul pentru a pune punct unor etape din viaţă şi a-mi lăsa destinul să mă poarte încotro vrea?


   Îmi amintesc că dirigu'  avea o vorbă: "Alege pentru tine şi nu te mulţumi niciodată cu ce rămâne." Atunci poate nu am înţeles, dar acum ştiu că avea dreptate. Însă chiar nu merge de fiecare dată să alegi tu; uneori, viaţa e efectiv prea încăpăţânată că să-ţi iasă planurile întru totul. După mult timp, m-am trezit cu un şuvoi de apă rece în faţă şi am constatat că toate, dar absolut toate iluziile pe care mi le-am făcut s-au stins pentru totdeauna.


   Poate tocmai asta e problema mea, că visez imposibil de mult şi acord încredere aproape totală celor din jurul meu. "Şi la ce bun?", ar întreba majoritatea. Chiar aşa, pentru ce să visezi, dacă în adâncul sufletului tău ştii că nu se vor îndeplini niciodată? Dar oare poţi să trăieşti altfel? Ancorat puternic în realitate, privind numai prezentul şi ignorând cu desăvârşire trecutul, poţi oare să intri în viitor fără niciun reper? Eu una nu.