joi, 7 aprilie 2011

Singuratate...

 Daca as aluneca acum de pe pod, oare si`ar da seama cineva de lipsa mea? Oare s`ar gandi ca m`am sinucis sau ca m`a impins cineva? O sa sesizeze politia si o sa ma caute peste tot. N`or sa ma gaseasca, iar ai mei vor fi chemati sa imi ia lucrurile. Voi fi disparuta pentru cativa ani buni deja, multi m`or fi si uitat pana cand intr`o zi, trupul meu va fi gasit . Desfigurat si neinsufleti t.
Derulez in minte tot filmul. Stiu exact  ce replici o sa aiba fiecare, stiu cine o sa ma planga si cine nu. Cui o sa ii para rau si cine o sa se prefaca. Cei care se vor bucura. Stiu tot. Las ultima lacrima sa imi cada pe obraz. Azi am mai omorat inca o bucatica din mine, dar drumul e inca lung. Maine dimineata cui o sa ii pese daca voi purta doliu? Cine o sa isi dea seama ca sufletul meu a fost ucis cu sange rece?!
Imi sterg ochii si zambesc. 
Acum raul asta este insufletit... are un suflet care vorbeste  o alta limba.
 Pana la urma..aveau dreptate!.
La sfarsit...e doar un cimitir ... si multa ceata!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu