Zile bune, zile rele toti avem . Si ma regasesc printe acesti toti . Fericirea vine, sta o vreme, apare din nimic, si dispare la fel de repede cum a aparut . Sa intreb de ce? Eh', cred ca nu are rost sa`mi pun intrebarea asta . Sau sa va rog pe voi sa ma ajutati cu un raspuns. Oricum eu acum nu sunt nici fericita, nici trista .
Si totusi visez . Caut timpul din prezent . Si nu`l gasesc . Pare sa nu existe . Si totusi stiu ca este prezent peste tot . Atat de batran si totusi mereu tanar . Eu il caut . Vreau sa ii cer mai multe zile . Vreau zile negre . Si vreau si zile rosii . Si cu toate astea, stiu ca nu o sa`l gasesc . Timpul e undeva acolo, mereu prezent printre noi, mereu alaturi de noi . Este ca cel mai bun prieten, care ne ajuta sa trecem peste toate . El ne vindeca ranile sufletului, oricat de adanci ar fi acestea . Si totusi chiar daca el ne este cel mai bun prieten, noi nu ne dam seama de asta. El ne asculta, ne face sa reflectam asupra lucrurilor si cu toate astea nu ne cere nimic inapoi . Eu caut timpul din prezent, timpul din trecut si ma intreb cum o sa fie timpul din viitor . Tot timpul o sa imi ofere raspunsul, unde a fost, sau unde e. Cum o sa fie? La asta o sa imi raspunda prin secundele, minutele, orele care trec in fiecare zi pe langa mine . Timpul ne ofera amintiri, ne face sa ne dam seama de ceea ce in jurul nostru si ne face sa imbatranim . Ne este alturi de la nastere, din momentul in care am fost conceputi in burta mamei, pana cand o sa murim . Poate o sa ne fie alaturi si dincolo de moarte .
" Timpul este tot ceea ce suntem, tot ceea ce ne inconjoara si nu vedem . "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu