Azi am realizat ca putini dintre cunoscuti imi sunt prieteni cu adevarat.. Ii pot numara pe degetele de la o mana si inca mi`ar mai ramane loc . M`am saturat de acele zambete false, de urarile de bine, de linguseli . Ce rost au cand imi intorci spatele si pleci lasandu`ma balta? Oare de ce multi dintre voi va mai prefaceti ca imi sunteti prieteni cand nici macar nu va pasa de viata mea, de ce fac eu? Pana la urma, mi se rupe de voi .
Pana acum ceva timp, credeam ca am destui prieteni adevarati pe care ma pot baza mereu . Dar, aparentele inseala.. Oare cati dintre voi sunt in stare sa realizeze o legatura de durata pentru toata viata? Imi place sa cred ca eu sunt de vina pentru ca toti prietenii pe care i`am crezut adevarati au devenit niste umbre in trecutul meu . Imi aduc aminte cand eram mai mica, aveam prietenele din bloc, cu care faceau promisiuni sa ne intalnim peste ani si ani . Era totul frumos, intreaga copilarie petrecuta cu ele .
Poate eu sunt de vina de atatea esecuri, insa nu vreau sa trec prin liceu stiind ca am avut parte numai de distractie si chefuri . Desi in mare parte asta inseamna, vreau sa cred ca voi avea prietenii pe viata, ca toate aceste amintiri voi avea cu cine sa le depanez la batranete . Nu vreau sa ma rezum la un lucru in viata, vreau doar sa am o piramida a celor mai importante lucruri din viata mea . Vreau ca piramida mea sa nu fie altcatuita doar dintr`un element, vreau sa le cuprind pe toate, si sa le asez eu ordinea . De aceea, poate sunt asa dura si stricta, pentru ca imi doresc sa am o piramida rezistenta, sau poate imi doresc doar sa ma inteleaga cei in care am avut incredere . Oricum, desi am pierdut atatia prieteni, sunt fericita ca exista totusi cineva care sa ma inteleaga .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu