Cea mai blestemata zii din viata mea ..

2 aprilie .. 2 aprilie 2008 .
 Dimineata. Nimic care sa prevesteasca ceva nou . Fiecare isi incepe ziua la fel ca si pana atunci . Daca as fi stiu t.. as fi facut sa fie altfel . Macar o data  i-as fi spus cat de mult inseamna pentru mine si ca am nevoie de el mereu . Ca intreaga mea viata depinde si de prezenta lui . Bineinteles, i-am mai spus-o . Dar niciodata nu mi-am imaginat ca el nu o sa mai fie, ca o sa plece fara sa-si ia ramas bun . De ce nu mi-am dat seama ca acea dimineata era ultima pe care o mai petreceam impreuna ?! Imi aduc aminte ca m-am trezit greu, eram irascibila si vroiam sa plang... imi aduc aminte ca toata lumea ma mintea . Erai destul de fericit, tata. Puteam sa vad pe chipul tau ca esti multumit . Dar eu tot simteam nevoia sa plang.
 Acea seara mult prea intunecata si rece va ramane pentru totdeauna intiparita in mintea si sufletul meu . Intarziai mult prea mult.. Eram ingrijorata. Ma rugam din adancul sufletului sa nu ti se fi intamplat ceva . Mama iti telefona încontinuu. Nimic. Spre ora 4:00 sau 5.. mama a primit vesti . A sunat-o un politist precum ca tata a avut un grav accident de masina, in care i-a fost decapitat capul de la gura in sus, si ca a avut o fractura la mana .
 Eram in camera mea, pe jumatate adormita. Ce a urmat cu siguranta mi-a alungat somnul pentru mult timp . Un tipat sfasietor m-a trezit instantaneu . Mama . Nici nu mai stiu cum am ajuns la ea, stiu doar ca pamantul imi fugea de sub picioare si imi simteam corpul tremurand incontrolabil . Incercam sa o calmez pe mama, intre timp se trezise şi Mihai, fratele meu .. incercam sa nu intru si eu in panica . Trebuia sa ii linistesc intr-un fel si sa ma linistesc si eu . Dar fiecare secunda care trecea, durea si apasa mult prea tare sufletele noastre . Ce a urmat.. a fost cea mai ingrozitoare perioada din viata mea . Nu pot sa descriu asa ceva . A fost cel mai cumplit cosmar al meu . Ma rugam sa inceteze, sa ma trezesc si sa-l vad din nou.. sa fie acolo, cu zambetul acela bland si cu bratele larg deschise, sa ma linisteasca si sa-mi spuna ca a fost doar un vis urat . Dar el nu mai era.. avea mainile reci, zambetul disparuse.. era acolo, in sicriul ala rece si nu mai schita nici un gest . Nu-mi venea sa cred ca esti tu, tati !..Aveam atata nevoie de tine..
  Mi-as fi dorit sa fiu eu în locul tau . Dar poate ca Dumnezeu ii ia doar pe cei buni, are nevoie de ingeri, de suflete curate . Pe ceilalti ii lasa sa se chinuie aici, intr-o lume deja mult prea rea .
  Sti ca ti-am facut o promisiune . Si o sa ma tin de cuvant, iti jur . Nu o sa te dezamagesc niciodata . O sa-mi imaginez ca tu esti tot aici si ma supraveghezi . De fapt stiu ca o faci si de acolo, de sus . Tu esti ingerul meu pazitor si am încredere ca atata timp cat o sa te pastrez in mintea mea nu o sa ma simt niciodata singura . Imi voi aminti cu drag de tine, pentru ca ai fost cel mai bun om pe care l-am cunoscut vreodata . Si iti jur ca nimeni niciodata nu-ti va lua locul.. Dar am incredere ca intr-un final ne vom reintalni si atunci nu o sa te mai las niciodata sa pleci. NICIODATA.!