Framantarile unei fete ..

    Imi ascund durerea sub un zambet fals . Da, stiu sunt ipocrita, exact ce URASC eu cel mai mult, dar toti am facut asta la un moment dat . Cei din jur ma vad razand cu gura pana la urechi, dar nu stiu de fapt ce se ascunde in spatele unui chip de copil . Vreau sa plec departe, undeva unde nimeni nu ma cunoaste,  sa nu fiu gasita de ei.. si nu este doar din cauza lui, sincer acum . Exista si alte motive, dar nu are rost sa le mentionez acum . Habar n-am ce e cu mine, dar nu pot minti ca totul e bine, ma simt atat de singura si nu inteleg de ce . Am destule persoane care chiar sunt alaturi de mine si ma sprijina, dar ceva lipeste.. ceva ce poate parea fara importanta, dar de fapt inseamna TOTUL .
  Nici nu stiu de ce am reactionat asa daca am incercat sa il dau uitarii . N-am mintit ultima data cand am vorbit cu el, crede-ma, NU mai inseamna nimic pentru mine, dar o flacara minuscula probabil a ramas INCA aprinsa . MINT . E totul pentru mine..  De ce? De ce? Si iar ma intreb DE CE ! Sunt lasa pentru ca nu vreau sa descoper ceva ce oricum stiu ca se va intampla . Nu plang pentru ca nu mai am motive, dar sufletul se chiunie enorm in interior . Prefer durerea fizica decat asta sau macar sa plang odata tare pana cand scot tot afara . Poate e mult mai bine asa .

 Nu ma astept la nimic bun, dar totusi nu vreau sa mai fac asta . Am comis vreo crima cumva sa ma feresc? Nu. Singura greseala a fost ca am tinut prea mult la el . Ma declar VINOVATA pentru tot ce am facut.. nu e vinaq lui . Dar in fata cui? Nu cred ca exista vreun tribunal al iubirii. Nimeni nu iti interzice sa iubesti, ba chiar Dumnezeu aproba DRAGOSTEA in orice forma, fie ea impartasita sau neimpartasita . El insusi reprezinta dragostea .