NU sunt genul de persoana care sa trec peste cadavre sa`mi fie mie bine . De multe ori tac ca o fraiera de dragul armoniei si trec cu vederea lucrurile care nu`mi convin , ca asa sunt eu.. O FATA SUPER DE TREABA . Am ajuns sa urasc tot ! Ma rog.. aproape tot ! M`am saturat sa tot aud fraze gen ” asa e viata ..o luptaa !”, ” tre` sa fii puternic, doar cei slabi plang”, ” gandeste`te bine!!!”. Am un ritm al meu, asta e clar . Nu suport presiunea, plang repede , ma consum, ma agit, nu dorm nopti si .. ce? Da, poate sunt slaba, dar slabiciunea asta nu e decat un sut in fund pentru putere . Scriu acum si imi vin atat de multe ganduri incat nu stiu cu ce sa incep si cu ce sa termin! Incerc sa`mi creez o noima in haosul asta, in dementa asta care ma face sa ma gandesc tot mai mult la altii si mai putin la mine . Nu`mi tin de urat decat durerile infernale de stomac! Atat!Regret un singur lucru: ca oamenilor carora le mai pasa si de ce vreau eu sunt departe! Ma gandeam acum intr`o zi ca oamenii care mi`au zis NU sa se pregateasca pentru NU`ul meu care ma gandesc.. va fi mai dureros . Dar nu stiu daca o sa pot face asta . Ce e uimitor si totodata enervant la mine, e amalgamul asta dubios de putere, slabiciune, forta,incertitudine, echilibru, neincredere, vointa, delasare.. Vorbeam de ura.. Urasc sa demonstrez .Urasc sa arat ca “stai putin de fapt nu e asa”! Urasc sa mi se impuna ceva, urasc sa fiu controlata, urasc sa fiu cicalita si tratata ca o idioata, cand stiu clar care e “managementul”. Am nevoie sa fiu singura ! Am nevoie sa scap de reprosuri, ochi scosi, avertismente .De fapt ce vreau?Vreau sa scap de tot .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu