Ma ascund in mine, acolo sunt sigura ca pot fi singura -eu, gandurile, amintirile, sperantele . Sunt pe jumatate uscata . Parca m`ar intepa cineva pe creier sa`mi aminteasca ca traiesc si am ceva de facut . Mi se zbate inima, vrea sa iasa din piept . As putea s`o pun intr`un borcan, dar la ce bun ? Va imbatrani, se va invechi si se va demoda . Iar pe mine ma va mustra constiinta ca nu a aflat ce`i asta iubirea, durerea, placerea si suferinta . Asa ca o las in pace . O las sa faca ce crede ea ca e mai bine, sa traiasca din plin .. La ultimul pas pe care aveam sa`l fac, am auzit o voce linistita care`mi soptea "Te iubesc ". Ma opresc, nu mai continui pasul . Ascult vocea, si`mi vad de viata .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu